There is not a single beauty in the million-million shades which embellish the flowers of grove or garden or field, or clothe, at dawn or noontide or sunset, the face of earth and heaven, which is not a creation of glorious light, the visible image of His divine countenance in Whom is the source of all splendor and life and beauty.
--Rev. Bernard O'Reilly in The Mirror of True Womanhood
...Când eu la tine, la făptura ta, la ochii tăi gândesc. Cu voie, fără voie lacrimi mă podidesc. Şi inima-mi zvâcneşte, fiorii mă cuprind. Iar amintirile cu drag îmi zboară-n gând.
ReplyDelete...Când lângă tine eu eram, te ascultam, te observam, vorbeam, zâmbeam.
Iar astăzi aş striga fără de seamă - că inima îmi plânge cu lacrimi de sânge.
Iartă-mă. Iartă-mă. ... Mamă, iartă-mă!
Ştiu că am greşit, inima ţi-am frânt.
Fiind şi eu un trecător, prin lumea aceasta Mare. Încerc să-nvăţ şi eu un dar - darul cel mai mare.
Chiar de sunt departe.
De dorul tău nestins.
Inima îmi spune cuvântul mult dorit.
...Păstrea-ză, tu fetiţă, ce alţii vor s-alunge. ...
Să ai oriunde şi oricând o singură iubire-n suflet şi în gând. Să-ţi fie mintea luminată de-al fericirii Soare. Să nu poţi spune niciodată, că Inima te doare. Durerea omenească-n veci să nu te ajungă. Să-ţi fie scurt necazul, iar fericirea lungă.
Cu drag,
Diana.
Thank you for the lovely poem. May God bless you.
ReplyDelete